Sambata dupa micul dejun am iesit cu fetita mea la cumparaturi prin dorobanti ca apoi sa mergem si la Ana Alexe. In vila
INTRO am intalnit o atmosfera alba, curata si linistita insotita de prajiturele facute in casa, biscuiti si lapte.
Ana este o persoana speciala care pune mult suflet in ceea ce face. Eu o iubesc! Colectia Silence (conceptuala dupa cum bine ne-am obisnuit) m-a cucerit de la prima vedere: batist si matase in culori calde - alb, crem bej, catifea bleumarin, accente de dantela fina si nasturi in bumbi aurii.
Preturile sunt rezonabile. Daca nu aveti inca in garderoba o piesa semnata Ana Alaxe e timpul sa ii faceti o vizita.
Cum isi descrie Ana colectia: "SILENCE " - PRIMAVARA VARA 2011
Liniste este un alt cuvant pentru spatiu.
Prin conectare la dimensiunea interioara fara timp si fara spatiu , dincolo de gandire si persoana devenim constienti de liniste.
Linistea nu are forma si de aceea nu poate fi atinsa cu gandul. Cand am intrebat-o pe Laura intr-un joc cu ghicitori "cum se numeste spatiul dintre cuvinte si obiecte "ea mi-a rasuns "gaura". Exact la asta ma gandeam si eu, la gol. Deci linistea nu este chiar tot spatiul ci unul intentionat. Altfel, in spatiul dintre forme se intampla atatea lucruri cu care se joaca privirea noastra si prin care curg realitati multiple incat linistea se "zareste" foarte rar, aprope niciodata. Caci spatiul este plin de relatii intre forme, de umbre de forme, de ganduri de forme.
Pentru ca fac sa se infatiseze ceva, nu mai pot aduce vorba despre linistea metafizica despre care am amintit dar incerc sa ma apropii prin tacere tacticoasa de forme de liniste. Printr-un pact cu simturile, sentimentele, valorile, intelesurile si continuturile acestora, in vederea ordonarii gandirii si disciplinarii prejudecatilor inclin vag catre ceva. Nici bine, nici rau, nici practic, nici util, ceva ce mi se pare ca seamana cu linistea. Acest ”mi se pare” este un viciu de forma, o obisnuinta nedirijata de vointa si de ratiune, ce cuprinde o confuzie cu care sunt de acord in limite dezafectate. Ca si cum as incerca sa restaurez ceva ce stiu si nu recunosc. Ceva ce exista si nu recunosc caci nu pot vedea sau nu stiu cu ce organ trebuie privit, dar oricum mi-e clar ca nu cu mintea :)
Primul obstacol este marginea formei sau pragul inspre spatiu, de care se ingrijeste Viata.
Inauntru se gasesc continuturile, afara se gasesc gandurile despre toate acestea. In viata mea inauntru este ca afara. Daca vreau liniste imi trebuie o forta absoluta care se numeste Uitare. Exista un moment in timpul zilei ce se cheama Uitare si el este inainte sa ma trezesc la lumea de ganduri, cand sunt inca intr-o stare totala de relaxare, intre somn si trezire.
Obiectele pe care le fac ar trebui sa semene cu ecest moment sau macar sa-ti inspire acest moment.
Ele vin de aici.
De aceea ele sunt facute din diferite texturi de cearsfauri. Mai fine, transparente, brodate, plisate, catifelate, hartioase, moi, apretate, albe, prafuite, negre pudrate. Imprimate cu vise din trecutul apropiat, brodate cu flori si picaturi de ata sau cuvinte din gauri de aur.
Totul e spalat cu cheia in buzunar.
Cheia:
Binele (Unitatea) fiind Inceputul si Radacina tuturor lucrurilor se afla in toate lucrurile ca radacina si principiu. Infatisarea este doar a acelor lucruri care sunt facute si infatisarea nu inseamna nimic altceva decat facere. Din aer este facut sufletul, din suflet mintea, din minte zeul (sau Zeul a facut mintea, mintea a facut lumea, lumea a facut omul care este sufletul ei)... cules din Hermes Trismegistos.
Linistea cred ca este cand cunosti, accepti si poti vedea dincolo de acestea."
